"Ploua cu picuri reci de toamna
Atunci cand noi ne desparteam
Cand eu ti-am spus adio, doamna!
Si-ncet, incet ma departam!

Prin lovitura ce-o primisem
In sufletul meu chinuit
Nu mi-am dat seama ca gresisem
La tine m-am intors grabit.

Dar cunoscandu-ti nepasarea,
Cand eu ti-am spus atunci adio,
Mergeam ca orbul pe cararea,
Ce n-o vedeam si era ziua!

Plangeam iubirea in tacere,
Cu sufletu-mi intunecat
Iar inima batea-n durere
Si nu zicea decat... pacat!

Am vrut ca sa opresc tristetea,
Sa uit ce-a fost si sa rezist
Aveam cu mine tineretea
Vroiam sa fiu doar optimist.

Din nori cernea parca mai tare
Aceiasi, picuri reci de toamna
Cand m-am intors sa-ti cer iertare
Nu mai erai, iubita Doamna!"
(CALIN DEACONU)