Divina si amara e trecerea spre veci,
Cu aripile-ti calme, acum te las sa pleci...
Prea multe vanturi aspre obrazul mi-au brazdat,
Si gandul meu, iubito, mereu la tine-a stat...

Acum te las sa pleci, si trecerea ta-mi pare
Un rasarit apus in negura din zare...
Desprind cu greu din mine, o scurta-mbratisare,
In timp ce tu-ti pierzi pasii, pe noua ta carare.

(Nu stiu de voi uita vreodata chipul tau...)